Într-o dimineață am sărit din pat plin de energie, dispus să înfrunt lumea cu fidelul meu Nikon F și Leica M2. Dar în loc să mă cufund într-o lume plină de frumusețe, intrigă și posibilități, am găsit mediul meu rece, urât și indiferent. Imaginile pe care încercam să le formez păreau banale și exagerate, și curând mi-am pierdut încrederea în capacitatea mea de a face o fotografie decentă. Nici măcar reputațiile faimoase ale F-ului și M2-ului meu nu m-au inspirat.
De fiecare dată când priveam prin vizorul lor nu vedeam decât praf pe pentaprismă și gol între rame.
Suficient de deprimat, am decis să rămân acasă și să-mi pun aparatele pe raft. Și tocmai în timp ce stăteam cu fața în jos pe o pernă ascultând primele versuri ale piesei "Hard To Say I'm Sorry" de la Chicago mi-am dat seama că, de fapt, aveam nevoie de puțin timp liber. Dar nu aveam nevoie de o vacanță completă de la pasiunea în sine; nu, asta ar fi prea drastic. Aveam nevoie doar de o schimbare de la aparatele manuale pe care le aveam pe raft. Aveam nevoie de un aparat mai simplu, și aveam senzația că un anumit aparat ar putea fi cel potrivit: Olympus Trip 35.
Olympus Trip 35 este un aparat despre care auzisem multe dar pe care nu-l încercasem niciodată. Reputația sa de ușurință în utilizare și calitate înaltă părea leacul perfect pentru blocajul meu ca fotograf. Și dacă Trip 35 era rețeta, Pasadena Camera Show era farmacia. Acolo am găsit un Trip 35 frumos la un preț absurd de mic, l-am cumpărat și l-am băgat rapid în geantă.
Ai putea crede că Olympus Trip 35 ar fi deplasat alături de aparate legendare precum Nikon și Leica menționate, dar de fapt se potrivește perfect. Acest aparat, deși nu este la fel de capabil ca celelalte două, ocupă un loc la fel de înalt în istoria fotografiei. La fel cum F și M au definit genurile SLR și telemetru respectiv, Trip 35 a definit jocul de îndreaptă și declanșează. Și ce este și mai impresionant, Trip 35 a depășit vânzările Nikon F și Leica M2. Ia asta, fanboys.
Olympus a reușit aceste cifre masive adresându-se fotografilor ocazionali mai degrabă decât fotografilor profesioniști, concentrându-se specific pe noua generație de vacanțieri înstăriți. Acești turiști, care aleargă dintr-un loc în altul și dintr-un aeroport în altul, nu au timpul și interesul necesare pentru a învăța detaliile plictisitoare ale fotografiei necesare pentru a manevra un aparat. În schimb, aveau nevoie de un aparat care să fie simplu de utilizat, dar suficient de sofisticat pentru a le captura amintirile frumos.
Un design bun combină estetica cu funcționalitatea, și zeii aparatelor foto nu puteau alege o companie mai bună pentru a da viață Trip 35. Casa de design a Olympus, proaspăt ieșită din ingeniosul Pen F de format mediu, a nimerit din nou ținta cu Trip. Designul este clasic Olympus; cu linii curate și un factor de formă imposibil de mic, Trip nu pierde timpul și merge direct la subiect. Este la fel de bine proiectat ca orice mașină din epoca sa, și este mai impresionant dacă ne amintim că Trip a ajuns la maturitate într-o epocă în care aparatele erau încă complet mecanice, cu excepția ocazionalului expozimetru cu baterii. Automatizarea părea o fantezie îndepărtată (și scumpă), așa că atunci când Olympus a creat un veritabil aparat cu autoexpunere cu piulițe și șuruburi primitive, lumea a luat notă. A fost, fără îndoială, un miracol al ingineriei.
Trip 35 realizează această magie determinând cantitatea de lumină care intră într-o fotocelulă de seleniu care înconjoară obiectivul, și alegând o deschidere corectă pe baza acestei citiri. Aparatul alege apoi o viteză de obturare de 1/200 sau 1/40 de secundă și obținem o expunere perfectă. Când aparatul este incapabil să facă o expunere acceptabilă, apare un mic steag roșu în vizor și obturatorul se blochează. Magia acestui sistem este că ne scoate din cap toate preocupările legate de expunere. Nu trebuie să ne îngrijorăm de deschidere, viteza de obturare sau chiar durata de viață a bateriei, un cadou din cer pentru vacanțieri și amatorii de fotografie.
Dar înainte de a-l experimenta, este destul de ușor să pui la îndoială simplitatea Trip 35. La urma urmei, ce precizie poate avea un aparat atât de vechi și primitiv? Și ar putea obiectivul să fie suficient de bun pentru ochii noștri din secolul XXI? În timp ce mă întorceam acasă după expoziția de aparate foto, cu noul meu Trip pe scaunul pasagerului, aceste întrebări îmi bântuiau mintea. Chiar aveam nevoie ca acest aparat să fie decent, dacă voiam să ies din spirala mea de moarte fotografică.
Chiar atunci, am primit un mesaj text de la sora mea. Poți cumpăra niște chifle de porc în Chinatown? mersi. Cu asta, aveam misiunea mea; să cumpăr niște chifle de porc, să fotografiez Trip-ul, și să văd dacă acest aparat vechi putea face față.
Primul lucru pe care l-am observat a fost calitatea construcției. Compus din metal și plastic, Trip 35 este solid, dar niciodată greu; ușor, dar niciodată fragil. Singurul aspect dezamăgitor al aparatului este roata de avansare a filmului. Acest angrenaj de plastic, care amintește de cele ale aparatelor de unică folosință, poate fi iertat dacă ne amintim că Trip a fost construit pentru a fi un aparat de consum.
Privind prin vizor, se observă niște linii de încadrare strălucitoare cu marcaje de verificare atât pentru cadrele de aproape cât și pentru cadrele de peisaj. Acest lucru este util având în vedere lipsa corecției automate de paralaxă a Trip-ului. După ce am folosit telemetre de lux de la Leica, Nikon și Contax, faimoase pentru luminozitatea și claritatea lor, vizorul Trip-ului le întrece pe majoritatea. Simplitatea sa relativă este o schimbare binevenită față de vizorurile aglomerate și excesiv de complexe ale altor mașinării. Trip 35 are, de asemenea, o mică fereastră în partea dreaptă jos a vizorului (numită afectuos "Fereastra lui Iuda" de către discipolii Trip 35) care arată atât deschiderea aleasă cât și setarea de expunere a aparatului.
Până aici, totul bine. Dar cum aveam să determin focalizarea? Rapid mi-am dat seama că Trip este un aparat cu focalizare pe scară, ceea ce nu este ideal pentru precizie. Dar înainte să încep să mă simt ca și cum Olympus m-ar fi lăsat singur și neajutorat, mi-am dat seama că avuseseră amabilitatea de a furniza câteva instrumente practice pentru măsurarea distanței. Setările de-a lungul cilindrului obiectivului arată o imagine a unei persoane pentru portrete, două persoane pentru fotografii cu două persoane, trei persoane pentru fotografii de grup, și un simbol de munte pentru tot ce este în depărtare, inclusiv munții. Am încetat să hiperventilez și mi-am dat seama că, pentru un aparat de îndreaptă și declanșează, acest lucru este mai mult decât suficient. Și pentru toți mofturoșii, Olympus a inclus, de asemenea, măsurători precise ale distanței, atât în metri cât și în picioare, în partea de jos a obiectivului. Uf.
Odată declanșat, Trip-ul a început să strălucească, și am putut să mă concentrez ușor pe ceea ce contează cel mai mult în fotografie: compoziția. Din primul cadru m-am trezit fotografind vesel orice îmi plăcea, deși nu știam ce valori de deschidere și viteze de obturare alegea Trip 35. Sincer, nu-mi păsa deloc. Singurul lucru care conta era să găsesc unghiuri diferite, moduri noi de a mă juca cu lumina și cum să capturez farmecul unic al Chinatown-ului. Aveam senzația că cu fiecare cadru, călătoria îmi dizolva tot mai mult blocajul ca fotograf, și voiam să continui să fotografiez.
Așa că micul Olympus și cu mine am dansat prin peisajul colorat al Chinatown-ului, fotografind vesel. Fără îndoială, a fost cel mai distractiv lucru pe care l-am făcut vreodată cu un aparat foto. Deși căldura după-amiezii mă lovea în umeri și sudoarea îmi șiroia pe frunte, Trip 35 și cu mine am alergat prin oraș fără nicio grijă. Străzile ne-au dus la ușa unui restaurant chinezesc plin de aburi, apoi la o grămadă de chifle de porc fumegânde, și apoi înapoi
în interiorul la fel de aburit al mașinii mele. Nu mi-a păsat durata călătoriei sau cantitatea de lichid pe care am pierdut-o în acel val de căldură. Părea că transpirase blocajul aparatului, și am alergat acasă pentru a livra chiflele și a developa filmul.
Dar era ceva ce mă deranja la aparat tot drumul spre casă: problema focalizării. Oare focalizasem bine toate cadrele? Cum aveam să mă încred în acele marcaje? Cum aș putea trăi fără un ajutor de focalizare? Anxietatea a început să apară din nou și a trebuit să evit să alerg în viteză la un laborator foto pentru a-mi calma temerile. Am strâns volanul cu putere și mi-am spus că trebuie să am încredere în Trip. În plus, mai aveam treabă de făcut. Aceste chifle de porc nu se livrau singure.
După ce am livrat și mâncat respectivele chifle de porc cu sora mea mulțumită, am decis să developez și să scanez filmul. Temerile mele erau parțial întemeiate. Unele dintre fotografii, în special cele cu subiecți apropiați sau scene întunecate, au ieșit neclare din cauza unei combinații de estimare greșită a distanței și natura sistemelor de expunere și focalizare ale Trip-ului. Deși Trip-ul ajută automat la obținerea unei focalizări clare selectând o deschidere mai mică pentru a obține o adâncime de câmp mai mare, acest lucru este posibil doar cu lumină puternică. Pe măsură ce se întunecă, capacitatea de a fotografia cu o deschidere mai mică dispare rapid. În aceste situații poate fi cu adevărat dificil să obții o focalizare corectă. O mică consecință a acestui lucru este că fotografii cu afinitate pentru portret și acele dulci sfere de bokeh probabil vor fi dezamăgiți de acest aparat.
Dar să aștepți un bokeh cremos și performanță la distanță scurtă de la Trip 35 (sau de la majoritatea aparatelor de îndreaptă și declanșează) este ca și cum ai aștepta ca un Honda Civic din 93 să întreacă un Tesla Model S. Pur și simplu nu se va întâmpla, iar încercarea va duce la frustrare. Dar la fel ca acel Honda, dacă consideri Trip 35 ca o mașină fiabilă pentru o plimbare ocazională, nu te va dezamăgi niciodată. Trip 35 este capabil de multe lucruri, dar trebuie să fim atenți să recunoaștem și să respectăm propriile sale limite.
Când focalizăm bine, fantasticul obiectiv Zuiko de 40 mm F/2,8 al Trip-ului își îndeplinește cu prisosință promisiunea. Obiectivul este de tip Tessar cu focalizare frontală, ceea ce înseamnă că este foarte simplu și foarte clar, și păstrează această claritate de la margine la margine fără aberație cromatică, aberație sferică, sau orice tip de distorsiune datorită formulei sale optice simple și execuției magistrale a Olympus. Calitatea obiectivului a depășit chiar limitările filmului expirat și în final mi-a oferit rezultate magnifice.
Pentru cine este cel mai potrivit acest aparat? În primul rând, Trip 35 ar putea fi aparatul perfect pentru fotofilul ocazional. Olympus a creat acest aparat pentru a documenta aventurile cotidiene ale oricui, și Trip face acest lucru excelent. Și pentru fotografii experimentați, Trip 35 poate fi o modalitate minunată de a te elibera de blocajul fotografului, sau de a injecta în fotografiile noastre puțină distracție și lipsă de griji. Enfatizează arta compoziției în locul calculelor reci ale expunerii, dar cel mai important, ne reamintește să ne relaxăm, să mâncăm o chiflă de porc și să nu ne luăm prea în serios.
Vrei să încerci Olympus Trip 35 singur? - Cu siguranță îl avem pe stoc, scrie-ne, @camerashopbcn
